Brasov, noiembrie 2010

 

Amintiri din copilarie

Sunt in concediu. Iar cel mai bun loc de al petrece (luand in calcul si partea financiara :D ) este acasa, la Fagaras.
Azi am fost cu ai mei la tara, iar pana si-au rezolvat ei treburile am dat o fuga prin imprejurimi. Cu aparatul, bineinteles.

 Asa se vede de sus comuna unde mi-am petrecut primii 7 ani din viata. Stilul sasesc predomina majoritatea localitatilor din zona. Biserici mari, fortificate, cu casele adunate in jurul lor.

 Soarele apunea...

 ....peste padurea de fag si stejar, imbracata in culorile toamnei.

 Aceasta a fost ultima sclipire. S-a asternut intunericul

Toamna.... seara 2010

Azi am iesit din nou. Am petrecut o zi minunata in compania unor prieteni, iar printre altele am facut si niste poze asa cum imi e obiceiul.
Intrarea in Herastrau dinspre Piata Presei Libere:

 Dupa cum se vede, oamenii se bucura de vremea frumoasa si nu rateaza nici o ocazie de a evada in aceasta oaza de liniste

 Soarele apune si revarsa o lumina "tomnatica" asupra lacului, aproape asanat, si asupra celor din jur.

 Totul e de un calm ravasitor. Nici o adiere de vant, nici un val, nimic nu tulbura calmul apei.

 

O noua poza cu Maria Sa MJ. Fanii au transformat micutul monument intr-un mic altar si loc de pelerinaj. Se strag in preajma lui, povestesc, ii asculta muzica, danseaza..... De mule ori mi-a fost dat sa vad un fan infocat plangand pe acest monument ca la capul unui parinte abia disparut :(

Inceput de toamna 2010

Am profitat de zilele insorite din weekendul acesta si am iesit, asa cum imi sta in obicei, la o mica vanatoare de frumuseti urbane de toamna.

 O colega de la serviciu mi-a recomandat sa merg aici. O "salba" de parculete intre blocuri. Un farmec aparte... Iesi din jugla de betoane si blocuri ceausiste si intri parca in alta lume. Izolata, simpla, salbatica. Doar cateva leagane pentru copii si aleea asfaltata iti aduc aminte, ca de fapt esti la doar cativa pasi de jungla de care vorbeam.

 Ultimele dovezi ca a fost candva vara si totul era verde si plin de viata sunt aceste floricele care abia se mai vad prin covorul de frunze moarte deja asternut.

 Ici, colo, cate o persoana care se bucura de linistea pe care ti-o confera acest loc minunat.

 Cerul senin, albastru....... amestecat cu culorile toamnei.

 Printre arbori, se zareste un colos de sticla si otel care parca te aduce cu picioarele pe pamant. Nu, nu esti unde te visezi....

 Acelasi colos straluncind in soare. Te domnia de departe...... te face sa te simti mic si nesemnificativ in poienita inca verde.